A doua ziua din cele trei petrecute de Bob la Istanbul a fost dedicata vizitarii Palatului Topkapi si celor trei moschei simbolice ale orasului: Moscheea Albastra, Haga Sofia si Moscheea Suleymaniye. Nu am putut sa ratam nici Marele Bazar sau Basilica Cisterna.
Am pornit de la Palatul Topkapi fiind cel mai vizitat si aglomerat obiectiv. Am incercat ca la ora deschiderii sa fim deja la intrare. Am reusit sa ajungem la aproximativ 15 min dupa deschidere si sa evitam tocmai valul de clienti care se formase asteptand ora deschiderii. Pretul pentru accesul in Palat este 72 TL / persoana (54 Ron) si se poate plati cash sau cu cardul. In plus pentru 42 TL/ persoana (32 RON) se poate vizita Haremul, care e parte din Palat. Intrarea in Harem se poate achita simultan cu taxa de acces in Palat sau ulterior, chiar la poarta Haremului pentru cei care au fost indecisi daca sa viziteze sau nu ambele obiective. Preturile nu corespundeau deloc cu ce gasisem pe net iainte de a pleca, asta probabil deoarece tocmai aplicasera o actualizare a preturilor si erau mai mari cu aproximativ 30%.
Palatul Topkapi a fost Headquarter-ul Imperiului Otoman din sec XV pana in 1923 la caderea Imperiului, cand a fost transformat in muzeu. Era locul preferat al sultanilor pentru ca ofera o priveliste minunata asupra Bosforului. Nu este o constructie mareata, un palat in adevaratul sens al cuvantului. In concret sunt 4 curti interioare, cu trecere dintr-una in alta, cu diverse constructii/ anexe adaugate si modificate de-alungul secolelor. Ceea ce este impresionant sunt bogatiile pe care le gazduieste si minutiozitatea decorurilor.
Trecand din prima pana in cea de-a patra curte se ajunge practic la punctul cu cea mai frumoasa proveliste, locul unde toti turistii se ingramadesc sa faca poza cu Strâmtoarea Bosfor-Dardanele.
Haremul ocupa o întreaga sectiune din palat (aproximativ 400 de incaperi dar nu se viziteaza toate) reprezentand locuinta privata a sultanului, a mamei sale si desigur a concubinelor si/sau nevestelor. Este impresionanta arhitectura acestei sectiuni si mai ales povestile ce insotesc fiecare incapere.
Dar partea cea mai interesata pentru noi romanii am lasat-o la final. In sala armelor din Palatul Topkapi se afla originalul sabiei legendare a domnitorului Stefan cel Mare. Desi MAE a cerut-o in mod oficial, in repetate randuri, justificandu-i importanta istorica pentru poporul roman, se pare ca turcii refuza sa ne-o restituie argumentand ca ar crea un precedent periculos. Ce-i drept tot acolo se afla Toiagul lui Moise, relicva cu mana dreapta a Sfantului Ioan Botezatorul, un diamant de 86 de carate – al cincilea cel mai mare din lume, sabia lui David, relicve ale profetului Mohamed. In tot acest timp prin boxe se aude un cleric musulman care recita non-stop Coranul.
Dezamagiti ca nu am reusit sa recuperam sabia lui Stefan am iesit din Palat dupa cateva ore bune de vizita si am continuat catre moschei. Toate cele 4 obiective: Palatului, Moscheea Albastra, Haga Sofia si Basilica Cisterna sunt foarte apropiate una de cealalta si merita vizitate in aceeasi zi.
Prima oprire a fost la Haga Sofia, unde este de preferat ca biletele sa fie cumparate cu cardul de la automatul aflat la intrare deoarece acolo nu astepta absolut nimeni in timp ce la casierie asteptau minim 100 de persoane. Haga Sofia este foarte interesanta prin prisma schimbarilor prin care a trecut de-alugul timpului: a fost ortodoxa din anul 537 pana in 1453, ulterior moschee pana in 1931 iar din 1935 este doar muzeu. Biletul de intrare costa 72 TL / persoana ( 54 Ron).
Haga Sofia se afla in renovare, unul dintre pereti fiind acoperiti cu schele dar se viziteaza si etajului compensand astfel pentru neplacerile cauzate de lucrari.
In imediata apropiere a muzeului Haga Sofia, la aproximativ 50m se afla Basilica Cisterna. Aici se asteapta mereu la coada pentru bilete dar merge foarte repede pentru ca se achita doar cash (20 TL/ persoana adica 15 Ron) si se coboara pe niste scari in subteranul orasului pentru a admira coloanele de marmura scufundate in apa. Cand am mers noi apa lipsea cu desavarsire, dar coloanele sunt oricum impresionante. Imaginile ne sunt cunoscute din multe filme celebre care s-au filmat aici, dar cel mai reprezentativ cred ca este Infernul (cu Tom Hanks).
Urmatoarea oprire a fost la Moscheea Albastra, cea mai cunoscuta moschee din Istanbul datorita miilor de bucati de faianta de culoare albastra, singura cu 6 minarete (de regula sunt 4). Fiind o moschee functionala, accesul se face respectand regulile lumii musulmane: femeile cu capul acoperit si toata lumea fara incaltaminte (pentru a nu crea confuzie cu pantofii lasati la intrare, se distribuie pungi de plastic pentru ca fiecare vizitator sa isi duca incaltarile in mana pana la iesirea din moschee).
Pana la ora iesirii noastre din moschee toata zona a devenit extrem de aglomerata, se vedeau multimile de oameni care se deplasau toate in aceeasi directie si nu inspirau neaparat un sentiment de siguranta, mai ales ca toate obiectivele turistice au controale de securitate de tip aeroport si soldati inarmati cu mitraliera in pozitie de tragere.
La aproximativ 10 minute de mers pe jos se afla si Marele Bazar care e cu adevarat mare. Are 61 de stradute acoperite si peste 4000 de magazine grupate pe categorii: pielarie, haine, blanuri, aur, baclava. In anul 2014 a castigat premiul Cea mai vizitata atractie turistica din lume, cu peste 91 milioane vizitatori pe an. Este interesant pentru o plimbare si cateva poze mai ales ca lumea misuna ca intr-un furnicar, preturile sunt “pentru straini”, se negociaza in stilul caracteristic si daca ai facut greseala sa accepti un ceai din partea vanzatorilor nu mai ai nici o scapare, trebuie sa cumperi.
Dupa un circuit atat de lung in aceasta zi, am pornit agale pe jos spre hotel, dar am remarcat pe drum Universitatea din Istanbul, Turnul lui Baiazid si dupa un mic ocol, ultima oprire a fost la Moscheea Suleymaniye sau Moscheea lui Suleiman Magnificul, poate cea mai grandioasa din Istanbul si locul unde au fost ingropati sultanul si una dintre sotii.
Cam acesta a fost traseul pentru ziua a doua iar ce am omis au fost pauzele de mancare, pentru care vom avea un articol dedicat, aviz amatorilor.
Călătoriile lui Bob 