Cu ocazia minivacatei de Mica Unire, am profitat de oferta aniversara Tarom si am fugit 3 zile la Istanbul. Oferta aniversara Tarom a insemnat 99 EUR zbor dus-intors cu bagaj de cala inclus, taxe si gustarica la bord. Zborul a fost foarte placut, Tarom s-a ridicat la nivelul asteptarilor, nici un minut de intarziere si toti angajatii extrem de amabili.
Am aterizat si decolat de pe cel mai nou aeroport din Istanbul (IST) aflat la 35 km de centrul vechi al orasului, inaugurat in Aprilie 2019, care desi este functional nu e integral finalizat. Lucrarile urmeaza sa se incheie in 2025 cand va gazdui un trafic de 200 milioane pasageri pe an (vs. Otopeni cu un trafic de aprox 13 milioane pasageri in 2019). In curand se va lansa linia de metrou pana la aeroport, se vede cum inainteaza lucrarile paralel cu soseaua dar in prezent aeroportul este conectat de oras prin muuulte linii de autobuz care te duc direct in diverse puncte importante din centru sau chiar la statiile principale de metrou si gara. Pretul unui bilet dus, pana in centru vechi a fost de 18 TL (14 Ron). Desigur exista si varianta de taxi dar pretul este in jur de 200 TL (150 Ron).
Din considerente practice, am ales un hotel super central, care sa fie la distanta de mers pe jos de principalele obiective turistice. In zona Laleli sunt foarte multe hoteluri cu preturi bune. Ca de-obicei am rezervat hotelul pe booking, in principal in functie de stele, zona, utilitati si ratingul acordat de clienti.
Extrem de amabil, angajatul de la receptie, nu doar ne-a dat cartela indicandu-ne numarul camerei ci a urcat cu noi, ne-a prezentat camera, baia, telecomanda, dulapul, intrerupatorul, seiful, mini-frigiderul, aerul conditionat… si parea sa mai aiba multa rabdare si sa continue cu prezentarea pana am gasit niste maruntisi risipiti intr-un buzunar. Apropos, cuvantul bacsis este de origine turca, si e suuper folosit la tot pasul in Istanbul.
Transportul in comun este foarte bine organizat in Istanbul, fie ca alegi metroul, tramvaiul, vaporul, sau funicularul, orice calatorie costa 5 TL (3,75 RON) iar cartelele cu o singura calatorie se cumpara de la automatele din fiecare statie doar cu cash. Exista si varianta unui card reincarcabil dar noi am preferat sa mergem mai mult pe jos, apeland la mijloace de transport doar pentru distantele foarte lungi si ni s-a parut mai usor sa luam cate un card single trip la nevoie.
Din zona Laleli – Universitate unde eram cazati, am luat metroul pana in Piata Taksim si de-acolo funicularul pana la Palatul Dolmabahce, primul palat in stil european din Istanbul. Vis-a-vis de palat se afla stadionul Besiktas.
Dupa cateva poze la palat si pe malul Bosforului am urcat cu funicularul in Piata Taksim, cea mai cunoscuta piata din Istanbul, locul de intalnire si in general, locul de unde incep cam toate revolutiie si protestele din Turcia. Nu degeaba pe site-ul MAE se recomanda evitarea locurilor aglomerate si de adunare din Istanbul. Nu am zabovit prea mult, ca sa respectam recomandarile MAE, si am pornit in coborare lenta pe cea mai aglomerata si cunoscuta strada din Istanbul – Istiklal Cadessi. Acolo se gasesc toate magazinele posibile si imposibile (originale si fake-uri), un tramvai de epoca, restaurante, baclavale, dansuri stradale si chiar o biserica catolica intr-un oras cu populatie 96% musulmani si 3% atei, conform ultimului recensamant.
Dupa o scurta si binemeritata pauza de pranz (despre mancare si dulciuri in Istanbul vom avea un articol dedicat, fiind peste asteptarile oricarui gurmand) am continuat catre Turnul Galata construit in epoca medievala si cunoscut ca unul dintre cele mai bune locuri pentru o priveliste de vis a orasului, si podul Galata, unul din principalele poduri din oras, cunoscut ca loc de pescuit (zi/noapte) si avand cele mai bune restaurante cu specific pescaresc chiar sub picioarele podului.
Ultima oprire din prima zi a fost Bazarul Egiptean (sau Bazarul de condimente/mirodenii) aflat in piateta de la capatul Podului Galata, al doilea cel mai cunoscut bazar din Istanbul, dupa Marele Bazar, locul deliciilor, ceaiurilor, condimentelor, a cataifului si in general a oricaror delicatese turcesti la care va puteti gandi. Preturile sunt desigur negociabile, ca peste tot in Turcia.
Călătoriile lui Bob 