Călătoriile lui Bob

Cipru este destinatia perfecta pentru un weekend prelungit in afara sezonului estival, pentru ca vremea este foarte prietenoasa si clima mai calda decat in Romania dar este perfecta și pentru un sejur de vara cu plaja inclusă daca alegeti perioada mai – septembrie.

Bob a calatorit in Cipru la sfarsitul lunii martie, cand temperaturile erau in jur de 20 grade iar apa marii se putea testa doar pentru o baie scurta de catre cei foarte curajosi, avand putin peste 18 grade.

Dupa modelul deja obisnuit, am zburat Bucuresti – Larnaca cu Tarom, am inchiriat o masina si am facut turul insulei. Atentie la condus, in Cipru masinile au volan pe dreapta, fiind fosta colonie britanica. Oricum intreaga insula e o combinatie de culturi, ne-am simtit aproape ca in Grecia dar cu iz puternic de Turcia si inconjurati de multi batranei britanici care se retrag aici la pensie datorita climei si preturilor (dar sa nu uitam nici de bazele permanente britanice aflate in Cipru).

Prima oprire a fost Larnaca, al treilea cel mai mare oras din Cipru, cu o faleza splendida, multe restaurante, terase si magazinase cu specific local. Nu lipsesc nici bisericile ortodoxe din piatra, pietele locale pline cu fructe si legume sau pisicile omniprezente pe stradute.

Limassol, al doilea oras ca marime din Cipru, ne-a suprins prin frumusetea plajelor, portul istoric si Marina Limassol – una dintre cele mai interesante noi destinatii portuare de lux din estul Mediteranei.

• 

• 

• 

Nicosia este cel mai mare oras si capitala Ciprului,  dar este si un oras care a ramas divizat inca de la invazia turca din 1974. Sudul Nicosiei apartine Republicii Cipru, in timp ce nordul Nicosiei  face parte din Republica Turca a Ciprului de Nord (TRNC) de la ocupatia turca din 1974. Este foarte interesant cum, pe masura ce va plimbati pe strada principala a orasului, dupa validarea pasapoartelor se traverseaza frontiera in alt stat. Dupa caderea Zidului Berlinului, Nicosia a devenit si inca este singurul oras din lume impartit intre doua state, unde frontiera se trece pe jos.

• 

• 

• 

• 

• 

• 

Mormintele regilor din Paphos, reprezinta un sit arheologic Unesco, aflat la 2 km de Paphos. Sunt practic niste morminte subterane care dateaza inca din sec IV i.Ch., sculptate in roca si pastrate foarte bine de-a lungul anilor.

• 

• 

• 

• 

Stanca Afroditei este o formatiune stancoasa, aflata foarte aproape de Paphos si considerata unul din cele mai frumoase locuri din Cipru. Toata luma se cațără pe stâncă pentru poze, desi nu e chiar un traseu usor.

Aya Napa este capitala petrecerilor de vara din Marea Mediterana. Aici, dar si in Protaras, aflat la cativa km de Aya Napa, sunt sute de cluburi si baruri gata pentru a satisface multimile de turisti care se aduna in timpul sezonului. Fiind sfarsit de martie, noi am facut doar poze si aerosoli dar cu siguranta vom reveni si vara pentru plaja.

Am mai vizitat in trecere cateva plaje foarte cunoscute de pe insula: Lara Beach, Governor`s Beach sau Turtle Beach. Toate sunt accesibile doar cu masina, fiind in afara oraselor mentionate mai sus, dar odata ajunsi acolo, merita descoperit cat mai mult din frumusetile si diversitatea pe care le ofera Cipru.

• 

• 

• 

• 

Lefkara este un sătuc traditional de munte ticsit de magazine de artizanat, străduțe înguste, case colorate pline de flori și terase cochete. Sunt specifice magazinele de broderie si argintarie.

• 

• 

Meze, subiectul cel mai importat al articolului, adica mancarea in Cipru. Pot sa spun doar ca ne-a depasit orice asteptare. Peste tot se găsesc preparate din pește si fructele de mare, dar la un pret mai mult decat decent, se poate comanda un Meze specific, care depaseste asteptarile oricărui gurmand. Este practic un meniu local in care primesti multe multe feluri de mancare (aperitive, fripturi, desert) in portii mici si pleci de-acolo rostogolindu-te. Nu uitat de berea locala KEO si eventual un vin specific la intoarcere: St John Commandaria.

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

Deși aceasta experiența a fost scurta, am reușit sa vizitam cele mai importante atracții turistice ale insulei și cu siguranța, intr-o vara/ toamna ne vom întoarce.

Orice excursie devine experiența perfectă atunci când gustăm din specialitățile locului in care călătorim. La acest capitol oraşul Istanbul are motiv de  laudă pentru că bucătăria specifică turcă oferă pofticioşilor o varietate de mâncăruri delicioase.

In primele zile am inceput mai discret cu degustarea bunătăturilor turcesti, mai ales pentru că eram focusati pe a vedea cât mai multe dintre obiectivele propuse si pauzele de masa erau destul de scurte. Totusi am gustat chiar in ziua sosirii la un restaurant foarte dragut de pe str Istiklal, un aperitiv specific turcesc (asa se chema in meniu) si un kebab tip sandwich + două ceaiuri turcesti. Nota de plata 61 TL ( 45 RON).

• 

Ulterior am prins un pic de curaj si am trecut la lucruri mai serioase. La intrarea in Grand Bazar, pentru a nu face shopping pe stomacul gol, am degustat niste sărmălute in foi de vită, humus si din nou kebab de pui la farfurie (nota de plata 53 TL = 40 RON)

Incercand să gasim acel fel de mancare 100% specific, am ajuns la Casa Kebabului, un restaurant situat la doi pasi de hotelul nostru, unde am fost intampinati cu expresii din categoria “my brother & my friend” deşi nu ne văzuserăm pană atunci niciodată. Fără să fi comandat am primit un aperitiv din partea casei constând in lipie caldă, un soi de zacuscă şi o sălătica tzatziki urmate de alte lipii calde si delicioase. Noi ceruserăm pentru inceput o bere tradițională Efes si evident niste kebab.

• 

Desi ne săturaserăm cu aperitivele, a venit si kebabul casei din carne de oaie si o portie de Pita mixta. (Nota de plata 105 TL = 78 RON din care 40 TL = 30 RON au fost cele două beri Efes, pentru că alcoolul este mai scump decat la noi).

Iar pentru final am lasat bombonica de pe tort : DESERTURILE!!!

Istanbulul este raiul oricărui iubitor de baklava, kunefe, pestil si un milion de soiuri de lokum / turkish delight sau mai pe romaneste rahat – in intelesului lui de desert dulce si gelatinos. Noi ne-am focusat pe baklava, preferata lui Bob. Se vinde in general la kg cu preturi intre 80 si 180 TL ( 60-135 RON). Cel mai scump a fost tocmai in Marele Bazar (si nu cea mai buna) unde preturile sunt pentru turisti. Cea mai bună baklava am gasit-o la un mic magazin de producator lânga hotel, unde si pretul era foarte convenabil (100 TL / kg = 75 RON). Gramajul insa este inselator. In funcție de gradul de insiropare, din 6 bucatele de baklava se poate face usor jumătate de kg. Ca si recomandare, incercati mereu magazinele producătorilor de pe straduțele din centrul istoric si evitați Marele Bazar.

• 

După atat de mult dulce parcă merge si niste vitaminizare. Tarabele cu fructe proaspete pentru sucuri se gasesc peste tot, iar prețurile sunt mai mult decat accesibile.

• 

Un alt element specific sunt tarabele cu porumb prajit si castane. Ele se găsesc la fiecare colt de stradă, sunt aranjate frumos si au un miros foarte imbietor (10 TL pentru 100 gr de castane).

Nu am putut să plecăm din Istanbul făra să gustam un covrig la colt de stradă cu ayran (nota de plata 9.50 TL).

• 

Ultima zi a minivacantei la Istanbul a fost rezervata pentru plimbarea pe Bosfor si vizitarea partii asiatice a orasului. Despre Bosfor-Dardanele am invatat cu totii la orele de geografie dar nu strica o scurta recapitulare. Stramtoarea Bosfor uneste Europa cu Asia si Marea Neagra cu Marea Marmara (care este legată de Marea Egee prin strâmtoarea Dardanele și, prin intermediul acesteia de Marea Mediterană). Prin Bosfor trec anual aproximativ 55.000 mii nave (in medie 151 pe zi). De-a lungul timpului au fost construite trei poduri auto care unesc cele doua continente (primul in 1973, al doilea in 1988 si al treilea in 2016). In anul 2013 a fost inaugurat primul tunel feroviar subacvatic care uneste doua continente, numit Marmaray, cu o lungime de 1,4 Km si care este detinator al unui record mondial de adancime, ajungand pana la 62 metri sub nivelul marii.

• 

Croaziera pe Bosfor, admirand de-o parte si de cealalta Europa si Asia, reprezinta una dintre principalele atractii turistice din Istanbul.

Partea buna e ca exista foarte multe oferte sau variante de croaziere dintre care se poate alege. Cea mai la indemana este croaziera prezentata la receptia hotelului, care in cazul nostru ar fi costat oficial 40 EUR cu cina/pranz incluse dar cu o reducere de 10 EUR, doar pentru noi si numai daca achiam cu o seara inainte de ziua plecarii. Toate hotelurile au cate o intelegere cu o firma sau un privat care organizeaza croaziere, deci nu aveti sanse sa scapati neofertati.

A doua varianta, la fel de simpla e o plimbare in zona portului, unde la fiecare 3 secunde cineva cu o harta in mana incearca sa te convinga sa alegi croaziera lor in timp ce iti arata pe unde te va plimba vaporasul. Dezavantajul este ca preturile sunt negociabile si ajungi sa afli pe vas ca desi ti s-a cerut initial 30 EUR si este fericit ca ai reusit sa negociezi la 20 EUR, strainii de langa tine au platit 15 Eur (pentru doua persoane).

A treia varianta, ceva mai oficiala sa zicem, sunt agentiile turistice care se gasesc peste tot prin oras si au afise si pliante cu diverse variante de croaziere pe Bosfor (cu durata de 4-5 ore/ mai scurta de 2 ore, la rasarit/ la apus, cu dansuri sau mancare specifica inclusa, etc). Insa a patra si cea mai sigura optiune este travestarea Bosforului cu vapoarele companiei oficiale de transport a orasului (Sehir Hatlari), care asigura in mod curent transportul localnicilor de pe o parte pe cealalta. Este foarte avatajos deoarece pretul unei calatorii este de 5TL (3,75RON), navele circula la fiecare 20 de minute si se poate alege traseul dorit fiind mai multe porturi/statii atat te partea europeana cat si pe cea asiatica. Noi am ales varianta de la Portul Eminonu (cel mai cunoscut din partea europeana, situat langa Podul Galata) pana la Uskudar (cel mai cunoscut de pe partea asiatica).

Aceeasi companie de stat Sehir Hatlari organizeaza si croaziere pentru turisti, la preturi foarte bune, dar trebuie verificat traseul si orarul pe site-ul lor inainte de a planui plecarea.

Imaginile de pe vapor sunt spectaculoase prin prisma peisajelor oferita dar si pentru ca sunteti insotiti de pescarusi. Se pot admira moscheele, Palatul Dolmahbace, zgarie-norii din zona moderna a orasului, constructiile de pe partea asiatica, iar inainte de a ajunge la Uskudar, vasul trece pe langa o mica insula unde este construit Turnul Fecioarei, un loc invaluit in mister si legende. In timpul epocii bizatine, împăratul vremii şi-a închis fiica în acest turn pentru a o apăra împotriva pericolelor prevestite de ursitoare, dar într-una din zile, un şarpe a ţâşnit din coşul cu mere adus de servitoare şi a muşcat-o pe tânăra prinţesă. Aceasta s-a stins din viaţă împlinind, astfel, destinul profeţit, iar de atunci turnul a fost denumit Turnul Fecioarei.

• 

• 

Fiind un traseu aglomerat, la intervale foarte scurte de timp, se pot observa vapoare trecand Bosforul. Este foarte impresionant cum prin centrul singurei capitale din lume aflata pe doua cotinente, tranziteaza vapoarele de mare tonaj.

• 

• 

A doua ziua din cele trei petrecute de Bob la Istanbul a fost dedicata vizitarii Palatului Topkapi si celor trei moschei simbolice ale orasului: Moscheea Albastra, Haga Sofia si Moscheea Suleymaniye. Nu am putut sa ratam nici Marele Bazar sau Basilica Cisterna.

Am pornit de la Palatul Topkapi fiind cel mai vizitat si aglomerat obiectiv. Am incercat ca la ora deschiderii sa fim deja la intrare. Am reusit sa ajungem la aproximativ 15 min dupa deschidere si sa evitam tocmai valul de clienti care se formase asteptand ora deschiderii. Pretul pentru accesul in Palat este 72 TL / persoana (54 Ron) si se poate plati cash sau cu cardul. In plus pentru 42 TL/ persoana (32 RON) se poate vizita Haremul, care e parte din Palat. Intrarea in Harem se poate achita simultan cu taxa de acces in Palat sau ulterior, chiar la poarta Haremului pentru cei care au fost indecisi daca sa viziteze sau nu ambele obiective. Preturile nu corespundeau deloc cu ce gasisem pe net iainte de a pleca, asta probabil deoarece tocmai aplicasera o actualizare a preturilor si erau mai mari cu aproximativ 30%.

Palatul Topkapi a fost Headquarter-ul Imperiului Otoman din sec XV pana in 1923 la caderea Imperiului, cand a fost transformat in muzeu. Era locul preferat al sultanilor pentru ca ofera o priveliste minunata asupra Bosforului. Nu este o constructie mareata, un palat in adevaratul sens al cuvantului. In concret sunt 4 curti interioare, cu trecere dintr-una in alta, cu diverse constructii/ anexe adaugate si modificate de-alungul secolelor. Ceea ce este impresionant sunt bogatiile pe care le gazduieste si minutiozitatea decorurilor.

• 

• 

Trecand din prima pana in cea de-a patra curte se ajunge practic la punctul cu cea mai frumoasa proveliste, locul unde toti turistii se ingramadesc sa faca poza cu Strâmtoarea Bosfor-Dardanele.

Haremul ocupa o întreaga sectiune din palat (aproximativ 400 de incaperi dar nu se viziteaza toate) reprezentand locuinta privata a sultanului, a mamei sale si desigur a concubinelor si/sau nevestelor. Este impresionanta arhitectura acestei sectiuni si mai ales povestile ce insotesc fiecare incapere.

• 

• 

• 

• 

Dar partea cea mai interesata pentru noi romanii am lasat-o la final. In sala armelor din Palatul Topkapi se afla originalul sabiei legendare a domnitorului Stefan cel Mare. Desi MAE a cerut-o in mod oficial, in repetate randuri, justificandu-i importanta istorica pentru poporul roman, se pare ca turcii refuza sa ne-o restituie argumentand ca ar crea un precedent periculos. Ce-i drept tot acolo se afla Toiagul lui Moise, relicva cu mana dreapta a Sfantului Ioan Botezatorul, un diamant de 86 de carate – al cincilea cel mai mare din lume, sabia lui David, relicve ale profetului Mohamed. In tot acest timp prin boxe se aude un cleric musulman care recita non-stop Coranul.

Dezamagiti ca nu am reusit sa recuperam sabia lui Stefan am iesit din Palat dupa cateva ore bune de vizita si am continuat catre moschei. Toate cele 4 obiective: Palatului, Moscheea Albastra, Haga Sofia si Basilica Cisterna sunt foarte apropiate una de cealalta si merita vizitate in aceeasi zi.

Prima oprire a fost la Haga Sofia, unde este de preferat ca biletele sa fie cumparate cu cardul de la automatul aflat la intrare deoarece acolo nu astepta absolut nimeni in timp ce la casierie asteptau minim 100 de persoane. Haga Sofia este foarte interesanta prin prisma schimbarilor prin care a trecut de-alugul timpului: a fost ortodoxa din anul 537 pana in 1453, ulterior moschee pana in 1931 iar din 1935 este doar muzeu. Biletul de intrare costa 72 TL / persoana ( 54 Ron).

• 

• 

• 

Haga Sofia se afla in renovare, unul dintre pereti fiind acoperiti cu schele dar se viziteaza si etajului compensand astfel pentru neplacerile cauzate de lucrari.

In imediata apropiere a muzeului Haga Sofia, la aproximativ 50m se afla Basilica Cisterna. Aici se asteapta mereu la coada pentru bilete dar merge foarte repede pentru ca se achita doar cash (20 TL/ persoana adica 15 Ron) si se coboara pe niste scari in subteranul orasului pentru a admira coloanele de marmura scufundate in apa. Cand am mers noi apa lipsea cu desavarsire, dar coloanele sunt oricum impresionante. Imaginile ne sunt cunoscute din multe filme celebre care s-au filmat aici, dar cel mai reprezentativ cred ca este Infernul (cu Tom Hanks).

• 

Urmatoarea oprire a fost la Moscheea Albastra, cea mai cunoscuta moschee din Istanbul datorita miilor de bucati de faianta de culoare albastra, singura cu 6 minarete (de regula sunt 4). Fiind o moschee functionala, accesul se face respectand regulile lumii musulmane: femeile cu capul acoperit si toata lumea fara incaltaminte (pentru a nu crea confuzie cu pantofii lasati la intrare, se distribuie pungi de plastic pentru ca fiecare vizitator sa isi duca incaltarile in mana pana la iesirea din moschee).

Pana la ora iesirii noastre din moschee toata zona a devenit extrem de aglomerata, se vedeau multimile de oameni care se deplasau toate in aceeasi directie si nu inspirau neaparat un sentiment de siguranta, mai ales ca toate obiectivele turistice au controale de securitate de tip aeroport si soldati inarmati cu mitraliera in pozitie de tragere.

• 

La aproximativ 10 minute de mers pe jos se afla si Marele Bazar care e cu adevarat mare. Are 61 de stradute acoperite si peste 4000 de magazine grupate pe categorii: pielarie, haine, blanuri, aur, baclava. In anul 2014 a castigat premiul Cea mai vizitata atractie turistica din lume, cu peste 91 milioane vizitatori pe an. Este interesant pentru o plimbare si cateva poze mai ales ca lumea misuna ca intr-un furnicar, preturile sunt “pentru straini”, se negociaza in stilul caracteristic si daca ai facut greseala sa accepti un ceai din partea vanzatorilor nu mai ai nici o scapare, trebuie sa cumperi.

• 

Dupa un circuit atat de lung in aceasta zi, am pornit agale pe jos spre hotel, dar am remarcat pe drum Universitatea din Istanbul, Turnul lui Baiazid si dupa un mic ocol, ultima oprire a fost la Moscheea Suleymaniye sau Moscheea lui Suleiman Magnificul, poate cea mai grandioasa din Istanbul si locul unde au fost ingropati sultanul si una dintre sotii.

• 

Cam acesta a fost traseul pentru ziua a doua iar ce am omis au fost pauzele de mancare, pentru care vom avea un articol dedicat, aviz amatorilor.

Cu ocazia minivacatei de Mica Unire, am profitat de oferta aniversara Tarom si am fugit 3 zile la Istanbul. Oferta aniversara Tarom a insemnat 99 EUR zbor dus-intors cu bagaj de cala inclus, taxe si gustarica la bord. Zborul a fost foarte placut, Tarom s-a ridicat la nivelul asteptarilor, nici un minut de intarziere si toti angajatii extrem de amabili.

Am aterizat si decolat de pe cel mai nou aeroport din Istanbul (IST) aflat la 35 km de centrul vechi al orasului, inaugurat in Aprilie 2019, care desi este functional nu e integral finalizat. Lucrarile urmeaza sa se incheie in 2025 cand va gazdui un trafic de 200 milioane pasageri pe an (vs. Otopeni cu un trafic de aprox 13 milioane pasageri in 2019). In curand se va lansa linia de metrou pana la aeroport, se vede cum inainteaza lucrarile paralel cu soseaua dar in prezent aeroportul este conectat de oras prin muuulte linii de autobuz care te duc direct in diverse puncte importante din centru sau chiar la statiile principale de metrou si gara. Pretul unui bilet dus, pana in centru vechi a fost de 18 TL (14 Ron). Desigur exista si varianta de taxi dar pretul este in jur de 200 TL (150 Ron).

Din considerente practice, am ales un hotel super central, care sa fie la distanta de mers pe jos de principalele obiective turistice. In zona Laleli sunt foarte multe hoteluri cu preturi bune. Ca de-obicei am rezervat hotelul pe booking, in principal in functie de stele, zona, utilitati si ratingul acordat de clienti.

Extrem de amabil, angajatul de la receptie, nu doar ne-a dat cartela indicandu-ne numarul camerei ci a urcat cu noi, ne-a prezentat camera, baia, telecomanda, dulapul, intrerupatorul, seiful, mini-frigiderul, aerul conditionat… si parea sa mai aiba multa rabdare si sa continue cu prezentarea pana am gasit niste maruntisi risipiti intr-un buzunar. Apropos, cuvantul bacsis este de origine turca, si e suuper folosit la tot pasul in Istanbul.

Transportul in comun este foarte bine organizat in Istanbul, fie ca alegi metroul, tramvaiul, vaporul, sau funicularul, orice calatorie costa 5 TL (3,75 RON) iar cartelele cu o singura calatorie se cumpara de la automatele din fiecare statie doar cu cash. Exista si varianta unui card reincarcabil dar noi am preferat sa mergem mai mult pe jos, apeland la mijloace de transport doar pentru distantele foarte lungi si ni s-a parut mai usor sa luam cate un card single trip la nevoie.

Din zona Laleli – Universitate unde eram cazati, am luat metroul pana in Piata Taksim si de-acolo funicularul pana la Palatul Dolmabahce, primul palat in stil european din Istanbul. Vis-a-vis de palat se afla stadionul Besiktas.

• 

• 

Dupa cateva poze la palat si pe malul Bosforului am urcat cu funicularul in Piata Taksim, cea mai cunoscuta piata din Istanbul, locul de intalnire si in general, locul de unde incep cam toate revolutiie si protestele din Turcia. Nu degeaba pe site-ul MAE se recomanda evitarea locurilor aglomerate si de adunare din Istanbul. Nu am zabovit prea mult, ca sa respectam recomandarile MAE, si am pornit in coborare lenta pe cea mai aglomerata si cunoscuta strada din Istanbul – Istiklal Cadessi. Acolo se gasesc toate magazinele posibile si imposibile (originale si fake-uri), un tramvai de epoca, restaurante, baclavale, dansuri stradale si chiar o biserica catolica intr-un oras cu populatie 96% musulmani si 3% atei, conform ultimului recensamant.

• 

• 

Dupa o scurta si binemeritata pauza de pranz (despre mancare si dulciuri in Istanbul vom avea un articol dedicat, fiind peste asteptarile oricarui gurmand) am continuat catre Turnul Galata construit in epoca medievala si cunoscut ca unul dintre cele mai bune locuri pentru o priveliste de vis a orasului, si podul Galata, unul din principalele poduri din oras, cunoscut ca loc de pescuit (zi/noapte) si avand cele mai bune restaurante cu specific pescaresc chiar sub picioarele podului.

• 

• 

Ultima oprire din prima zi a fost Bazarul Egiptean (sau Bazarul de condimente/mirodenii) aflat in piateta de la capatul Podului Galata, al doilea cel mai cunoscut bazar din Istanbul, dupa Marele Bazar, locul deliciilor, ceaiurilor, condimentelor, a cataifului si in general a oricaror delicatese turcesti la care va puteti gandi. Preturile sunt desigur negociabile, ca peste tot in Turcia.

• 

• 

Despre Grand Canyon s-au scris multe dar am ales ca prima mea postare sa fie tocmai impresia pe care mi-a creat-o vizitarea parcului deoarece consider ca minunatiile naturii si mai ales peisajele pe care ni le ofera natura fara interventia omului, pot fi cu adevarat cele mai impresionante locuri de pe Pamant.

Canionul are o lungime de peste 400 km, iar marea majoritate a site-urilor prezinta doua principale optiuni de vizitare: North Rim (inchis pe perioada iernii) si South Rim care este mai usor accesibil venind dinspre Las Vegas sau Phoenix (Arizona). Noi am facut o vizita de o zi si am ales cea de-a treia optiune: West Rim, fiind cea mai apropiata de Las Vegas (aproximativ 2,5 ore de condus, daca contorizam distantele dupa metode locale in ore de condus si nu mile sau km).

West Rim nu se afla in gestiunea Parcurilor Nationale SUA (avantaj – nu este taxa de intare in parc) ci in cea a Hualapai Tribe (dezavantaj – percep ei oricum o taxa pentru acces in rezervatie si e chiar piperata). Accesul e bine semnalizat, existind inclusiv angajati care organizeaza ocuparea locurilor din parcare. Am ajuns in jurul orei 12, venind dinspre Las Vegas, dupa o scurta oprire la celebrul Hoover Dam (care pentru 22 de ani a fost cel mai inalt baraj din lume, uneste statele Nevada si Arizona si apare in multe filme cunoscute: Superman 1978, Transformers 2007, San Andreas 2015 si in toate barajul cedeaza 😦 ).

Intervalul a fost destul de aglomerat, fiind necesar sa asteptam aproximativ 1h pentru cumpararea biletelor de acces. Din zona parcarilor sunt autobuze Hop-On/Hop-Off care preiau vizitatorii si ii duc pe rand in cele 2 View point-uri aflate la cativa km distanta: Eagle Point unde exista si un celebru Skywalk si Guano Point, care este aparent mai putin vizitat dar mult mai impresionant. Skywalk este practic un coridor de promenada cu o podea din sticla, la aproximativ 1.1 km deasupra raului Colorado, care iti creeaza impresia ca mergi in aer. Accesul se face fara bagaje, inclusiv telefoanele si aparatele foto sunt interzise. Pentru o taxa suplimentara (de la… 120-150 USD) se poate vizita canionul si din elicopter. Marginile canionului nu au nici un fel de protectie, doar cate un agent de paza pe ici colo sau cate un panou care iti atrage atentia sa ai grija mai ales cand faci selfie-uri.

Privelistea din ambele View Point-uri iti taie respiratia deoarece ne aflam la o inaltime de aproximativ 4.000 ft (1,2 km) deasupra raului Colorado iar soarele se pregatea de apus. Dezavantajului vizitei in luna decembrie este ca ziua e mai scurta, dar am avut norocul sa suprindem si zapada pe canion iar culorile sunt parca desprinse dintr-o lume ireala. Intreaga zona este de fapt o rezervatie indiana, se poate vizita si Hualapai Ranch cu constructii specifice indiene, cowboy, trasuri si chiar un restaurant cu mancare specifica. Toti angajatii erau aparent, dupa vorba, dupa port si mai ales dupa trasaturi, descendenti din tribul Hualapai .

• 

Desi specialistii nu se pot inca pronunta cu certitudine ce varsta are Grand Canyon cu siguranta este o minune a naturii si cu siguranta nici cea mai precisa fotografie nu poate capta cu adevarat ceea ce vedem cu ochii nostri.